miercuri, 21 noiembrie 2012

ANUNŢ: VIAŢA ÎNTRE PARANTEZE DREPTE

         Dragii mei prieteni,

         VIAŢA ÎNTRE PARANTEZE DREPTE va lipsi la Gaudeamus 2012 pentru că va ieşi din tipografie abia săptămîna viitoare, marţi 27. Vă mulţumesc tuturor celor care aţi contribuit la apariţia acestei cărţi şi vă rog  pe toţi cei care ştiţi că nu mi-aţi lăsat adresa, să o faceţi aici pe blog sau pe mail: petrutaserban@yahoo.com. Îmi voi onora comanda aşa cum am promis.
         Ultimii doi ani din viaţa mea au trecut cu un consum fenomenal de energie. Un abandon total şi nebunesc, pierderi multe şi pe toate direcţiile, suflet înhăţat şi devorat fără milă, cedări dar şi bucurii unice. Totul halucinant. Acum mă simt dezintegrată şi foarte obosită... 
         Din toate aceste motive personale, nu voi face nicio lansare pînă la finele acestui an. Voi rezerva puţinul timp rămas pînă la sfîrşitul lui 2012 regăsirii prin izolare şi scrisului. Toţi cei care mă cunosc bine şi care mi-au fost aproape, ştiu ce se petrece şi vor şti cum (şi unde) să mă găsească. Ori de cîte ori voi simţi că vreau să vă arăt sau să vă anunţ ceva, voi fi aici, la Petra acasă...
         Dragoste şi pace tuturor!


vineri, 9 noiembrie 2012

GEN SPLEEN



azi nu se scriu poeme
azi se tălmăcesc
surîsuri la soare
se tămîiază frunze
şi se încearcă
lăsatul de iubire
cum se încearcă
lăsatul de ţigări
un gen de spleen
azi nu se scriu versuri
se gîndeşte pentru mama
care te vede de sus
pentru tata
care te vede de jos
şi pentru cei
care nu te văd nicicum

mîine va fi azi
în care au rămas
la dospit
vieţuiri

( Din volumul POEME  IN ZODIA BALANTEI )

luni, 29 octombrie 2012

DATU’ PRIN VIAŢĂ

m-am dat prin viaţă
m-am dat huţa huţa

trilulilu
danga langa
aşa cum te dai
într-un leagăn
cu lanţuri ruginite
m-am dat prin viaţă
fără dopuri de ceară
în urechi
fără armuri pentru valve
sau alte echipamente
de protecţie
am simţit-o
legănîndu-se
numai de-a dreapta Ta
e bine
la fiecare balans
o ameţeală
şi o aortă
de sprijin
 
viaţa
ca un leagăn stingher
tremurînd sub un cer oval
m-a luat

duminică, 21 octombrie 2012

FĂRĂ TITLU



îmi spun unii
că ar fi bine
să rîd mai mult
că uite ce minunat sunet
scoate bucuria mea
cum penetrează ea anotimpuri
şi oase
şi iubiri
îmi spun unii
că ar trebui să mă las
de potrivit cuvinte
că asta nu e meserie
,,bucură-te dragă dacă reuşeşti
să faci din firul ăsta de iarbă
o capodoperă fără titlu
dar mai bine
caută-ţi un rai stabil
ia trei haine cu tine
vreo două mirări
şi taci că se aude toamna
peste tot”
nu pot să-i ascult

( din volumul POEME ÎN ZODIA BALANŢEI )

vineri, 19 octombrie 2012

PASTILA DE SUFLET


bărbatul de la masa
de alături
îşi înghite sufletul
cu un pahar de vin
bărbatul de la masa mea
luminează trist
prin fumul de ţigară

mă strînge tare
sub piele
ştie că împărţim
aceaşi grupă de sînge
şi-acelaşi destin
,,ia iubito un paracetamol
şi menta asta din pahar
rămîi vie
întoarce brazde în mine
şi stropeşte-mă
cu apele tale
pînă la primăvară
atunci îţi voi răsări”

( din volumul POEME ÎN ZODIA BALANŢEI )

miercuri, 10 octombrie 2012

ÎNGER PARŞIV

se aşează
din cînd în cînd
cîte-un înger parşiv
cu hăinuţă roşie
şi coarne verzi
se aşează peste prima
dîră de lumină pe care
o vede la mine
şi zice: ,,fii rea, fii rea!"
şi pentru că eu
nu cumpăr drame
la mîna a doua
şi nici nu siluiesc
suflete în colivii
îi zic: ,,dă-te bă-ncolo!"

( din volumul POEME ÎN ZODIA BALANŢEI

miercuri, 3 octombrie 2012

DUŞII

azi m-a strigat mama
şi bunica
şi toate neamurile duse
,,coboară, coboară"
suflarea vie nu este
o funcţie cognitivă
o revoltă de axoni
neuroni excitaţi
adrenalină
muşchi încordaţi
,,urcă, urcă"
mi-au zis
dar eu nu pot
să mă duc acum
de vreme ce unii
aşteaptă
să-mi cinstească pămîntul
cu coroane de pomi

( din volumul POEME ÎN ZODIA BALANŢEI )

miercuri, 26 septembrie 2012

URMA DE TRUP

Acelaşi tandem... PŞ versus CI

P.Ş. da iubitule, azi nu sînt
spirituală deloc
îmi alunecă spre cer
toate cuvintele
iar aici pe pămînt
aburesc spre tine
ca pîinea abia scoasă
din cuptor
da, ştiu, urma de trup
care mi-a crescut
e rară ca lumina
din noaptea de înviere

hai, pune-mă în două urne
şi vinde-mă la preţ de una

C.I. ,,da iubito, azi
mi se pare că sînt
mai spiritual decît Buddha ăla
pe care il cinsteai
cu iris de jad şi beţişoare
din cer mi se pare
că pleacă spre tine cuvinte
iar aici pe pămînt
pun cu verde pe hărţi
toate drumurile
inventate de mine

hai, pune-mă zăvor
la toate tainele tale 
şi cîntă-mi"

sâmbătă, 22 septembrie 2012

ALTFEL DE BLESTEM

ce fel de blestem
mai e şi ăsta
să nu vreau să pleci
în nicio zi
să te las
să mă destrami
doar ca să mă ţes

mai tîrziu
bucată cu bucată
şi să mă arăt ţie
în haine noi?

un altfel de blestem


( din volumul POEME ÎN ZODIA BALANŢEI

ANTI(TEZĂ)

tristeţea stă în tine
ca un vierme
într-un măr copt
se hrăneşte şi taie tunele
fericirea
e şi ea cu tine
ca un măr copt
care fără vierme
se plictiseşte
şi cade


( din volumul POEME ÎN ZODIA BALANŢEI )

vineri, 14 septembrie 2012

FALS ANATOMIC

da dragă

situaţia este sub control
te iubesc
aşa cum am stabilit
mai demult: pe omoplat
te iubesc
şi pe claviculă
cu unghii de fier
te iubesc prin carne
pe stern
pe şira spinării
peste tot unde ajunge
sîngele meu şi-al tău

te iubesc
pentru că tu ştii
cum se adună răsărit şi apus
şi ştii mereu
cînd e vremea
să-mi ştergi
praful de pe inimă

marți, 11 septembrie 2012

PLISCUL PESCĂRUŞULUI POLAR



dimineaţa mă sugrumă
cu realităţi inutile
nu se mai nasc
cuvinte la răsărit
ci doar dureri
în cuiburi despletite
dimineaţa asta 
mă sugrumă
şi nu aud decît
ţipătul meu
de pescăruş polar
,,taaaci”, îi spun
iar el îmi spintecă
din plisc
privirea

duminică, 9 septembrie 2012

DIN BIBLIOTECA CU AMINTIRI NOI

Am căutat prin biblioteca cu amintiri noi (că pe cea cu amintiri vechi o deschid doar iarna) şi am dat de plimbarea asta... Filmuleţul ilustrează atît măretia Cheilor Gradistei cît şi măreţia mea călare pe bicicletă, aşa căă, merită văzut. :)))

video





marți, 28 august 2012

ON LINE


schweppes cu gheaţă şi lămîie
cafea
eşti on line şi azi
se iniţiază conexiuni
de care nu vrei să ştii
zici tu
,,ai grijă la podea
e udă
au alunecat pe ea deja
atîtea ploi”
îmi şopteşti
iar eu mă aştern peste tine
ca o copertină
peste norul de fum

marți, 14 august 2012

APOI A RÎS

şi stătea sufletul
în chilia lui ascunsă
suferea
şi tăcea mîlc
avea un întuneric perfect
nori negri
şi vîrtejuri de fîn
,,de azi voi lăsa ceţurile
să mă cearnă
nu voi mai căuta adăposturi
şi nici strălucirea aurului",
a gîndit

apoi a rîs

duminică, 12 august 2012

URME

PŞ vs. CI
O ,,replică'' venită în glumă, într-un dialog Facebook... am primit acceptul să mă folosesc de ea, dar doar în varianta originală şi fără divulgarea numelui. Deci am păstrat-o ,,intactă"... :)

: laşi urme
mi-a zis
pietrele se dau la o parte
şi rămîne drumeag
în urma ta
laşi urme
şi mă enervezi
că în fiecare zi
trebuie să urc
şi să arunc flori pe cărare
poate ar trebui
să calci mai uşor
şi ,,să te-ntorci acolo
unde n-ai fost niciodată''

a zis şi el...

CI: laşi urme
ţi-am zis
nu pot să mă rătăcesc
pe traseul marcat de tine
laşi urme
şi mă enervezi
că în fiecare zi
eşti cu încă un suflet
mai aproape de mine
poate ar trebui
să îţi caut un munte
doar al tău
aproape de cer
să mă crezi 

şi să mă vrei

am zis şi eu...

joi, 9 august 2012

TRUDA CREATOAREI

Titlul este inspirat de un comentariu făcut de un cititor pe blog

am meşterit la povestea asta
mai multe lumi la rînd
întîi am construit un pod
între două capete de suflet
ca să ni se poată întîlni
luminile mai uşor
un pod din materiale grele
cum ar fi zîmbetul
şi parfumul tău
sau verdele meu indecis
şi foşnetul rochiei
cu care nu m-am mai imbrăcat de mult
apoi am închis ferestrele
pe care ar fi putut intra
din-afara ta
toropeli contrafăcute
mi-am închis ochii
ca să-ţi rămînă ţie
privirea limpede
şi-am mai cusut pe ici pe colo
cîte-un petic
ca să nu se prindă nimeni
că aurul e de tinichea
la sfîrşit
un licurici
un flash
şi se dărîmă tot

joi, 26 iulie 2012

N-AI VRUT...

n-ai vrut să-ți iei
în ziua aceea
felinarul cu o mie de culori
prin care ai fi putut
să mă vezi
cu coapsele arse
de lutul trupului tău
m-aș fi născut
în fiecare noapte
doar ca să rătăcesc
și să cad iar
ca un fluture aromat
pe buzele tale...

joi, 19 iulie 2012

O MOARTE MICĂ

voi mai trăi o moarte
mi-am zis azi
după ce am dat mîna cu mine
tovărășește
una mică, așa, cam cît
cinci degetare de universuri neștiute
doar una, atît cît să uit
că trecutul pe care l-am pierdut
am fost doar eu
îmbrăcată în cele mai urîte haine
o moarte mică de tot
mi-am zis,
cît să-mi amintesc
că n-am pierdut nimic
pentru că nu pot avea
nici umbră la luminile mele
nici zboruri în cununi
și nici capete de drum

iubirea ta
e singura melodie
pe care știu să o cînt

luni, 9 iulie 2012

FATA MORGANA

m-am nimerit şi eu
aşa
într-o zi
să te iubesc
am picat ca o Fata Morgana
închipuită de tine
doar ca să vezi
cum îmi stă
cu apa în ochi
e atîta pustiu
că nici arşiţa n-are curaj
să-mi dea bună ziua

am lăsat-o să plece

duminică, 8 iulie 2012

ULTIMA POVESTE DE DRAGOSTE, ÎNTÎIA LECŢIE DE ZBOR

     N-am iubit în viaţa mea decît de două ori. O dată un EL, a doua oară un alt EL. Aşa cum mă cunosc, a doua va fi ultima. Aşa cum mă cunosc, pentru a treia nu mai este loc.
   
     În cîteva zile voi începe numărătoarea inversă pentru cea mai mare aventură a vieţii mele. Voi pleca în munţi. SINGURĂ. Mi-am ales locaţia, am motivaţia. EL ştie că plec, ştie şi de ce o fac. Pentru voi ceilalţi, aş vrea să însemne doar drumul meu de întoarcere la mine.
     Va fi o călătorie lungă dar nu mi-e frică. Cunosc toate pericolele care m-ar putea distruge fizic, aşa cum aici, am cunoscut toate pericolele care mi-ar fi putut deschiola iremediabil sufletul. E cumva o exorcizare. Nu ştiu ce voi găsi la cele două capete ale drumului, dar ştiu ce iau cu mine: durerile toate, beznă, negru, întrebări, neant, iubirea NOASTRĂ. 

      După ultima poveste de dragoste TREBUIE să învăţ prima lecţie de zbor. Maestrul meu mi-a spus întotdeauna că pot :) Şi cum spuneam? Acolo, Dumnezeu va ieşi într-o zi, doar ca să-mi zîmbească în colţul gurii şi să-mi spună ,, Hai c-ai reuşit!''. Adică obiective de referinţă îndeplinite. Cognitive şi formative.

luni, 2 iulie 2012

SCARABEII SACRI

cu noaptea pe urmele mele
dimineţile vin reci
ca nişte cataplasme nedorite
tot negre
ca nişte scarabei sacri
care au învăţat demult
să răsucească soarele
pe aripi

ştiţi pe cineva bun
la reparat de dimineţi sparte?

marți, 26 iunie 2012

POST IT

oarbă pe un traseu
previzibil
n-aveam cum
să rătăcesc drumul
şi nici cum să-nvăţ
să te urăsc
azi am pierdut pe mîna mea
mîine îţi voi da parte
din cîştig

luni, 25 iunie 2012

POVESTE FĂRĂ ÎNCEPUT

la mine
poveştile nu încep
cu a fost odată ca niciodată
cel mult cu a fost o dată
o dată ca altă şi altă dată
la miliarde de pămînteni
dacă singurătatea
mă trage de mînă
şi îndrăzneşte să-mi spună
că am greşit iubindu-te etern
atunci
rămînă povestea fără început
şi felinarele aprinse

joi, 21 iunie 2012

PRIBEAGĂ PRINTRE RIDURI

se duce mama
cu fiecare picătură
mai jos
se duce iubirea
cu fiecare neputinţă
în alt loc
se duce chipul
cu fiecare lacrimă
mai în adînc
o durere îngroapă altă durere
iar eu pribegesc printre riduri
cu un zîmbet fals

miercuri, 20 iunie 2012

ORA INEXACTĂ A FERICIRII

,,...dar dacă vii la voia întîmplării, 
eu niciodată nu voi şti 
la care ceas să-mi împodobesc sufletul''...

în dimineaţa asta
fără tine
cerul pare să fi
intrat la apă

pulsul tău îmi bate
ora inexactă a fericirii

ascult
şi mă enervez
că prin beznele mele
tu luminezi prea mult

duminică, 17 iunie 2012

PE MUCHIE DE CUŢIT

Stau ca un ou
pe o muchie de cuţit.
Nu este o echilibristică
prea sofisticată.
Cad la marginea
unui drum obscur
unde o umbră
cu ceas Pierre Cardin
îmi spune că
ar ucide pentru mine.
Apoi mă ridic, pentru că noi,
amanţi fără adevăr,
ne-mpleticim prin timp
şi rezistăm.

vineri, 8 iunie 2012

ALTFEL DE MONOLOG

Două pe faţă, două pe dos...
Ai gust de zaţ
fiert de mai multe ori.
Nu pot să te iubesc azi
dacă lumina de ieri
a rămas în ieri, fără să ştie
drumul către mîine.

Două pe faţă, două pe dos...
O noapte singură
îmbrăţişează
altă noapte singură.
Am vise stinghere în care stau
cu hîrtia aprinsă  în buzunar
în timp ce mor
de moarte ne-bună.

marți, 5 iunie 2012

URMA DE TRUP

da iubitule azi nu sînt
spirituală deloc
îmi alunecă spre cer
toate cuvintele
iar aici pe pămînt
aburesc spre tine
ca pîinea abia scoasă
din cuptor
da ştiu urma de trup
care mi-a crescut
e rară ca lumina
din noaptea de înviere

pune-mă în două urne
şi vinde-mă la preţ de una

duminică, 3 iunie 2012

UNICUL DOR

octombrie n-a vrut
să-şi rodească bruma
în anul ăla
soarele te-a lăsat
să mă aduci uşor
şi ţi-a uscat din spaime
acum atîrn măştile la uşă
şi tremur
ca doliul tău în vînt
mamă
nu mai plîng
doar tu mi-ai spus
că moartea are
întotdeauna două feţe

joi, 24 mai 2012

TOAMNĂ DE MAI

poate că ai nevoie
de mine azi
în bezna asta
de anotimp mofturos
uite că mînă-n mînă
acultăm cum întunericul
se desface şi cade
e frig şi potop
de picături chinezeşti...
nici scrumiera în care arde
chiştocul zilei de azi
n-a rămas uscată...

ULTIMA APOCALIPSĂ

şi de va veni ziua aceea
în care Sfîntul
nu va recunoaşte
lumina lui
rodită-n mine
atunci
Cerul va fi scuipat în ochi
Marea se va-neca în ea
Pămîntul va fi călcat de nori
iar eu voi trage draperiile

vineri, 18 mai 2012

TOP POEZIE DE DRAGOSTE - 1

    Mă gîndisem iniţial să încep un grupaj de tablete în care să prezint cîte un autor drag mie, cunoscut sau necunoscut. Să spun de ce îmi place şi cît îmi place, de ce îl iubesc şi de ce-l recitesc. Să le spun celor pe care îi cunosc că sînt fericită că-i cunosc sau că le preţuiesc prietenia şi creaţia. Să scriu nu despre POEŢI sau POETE, SCRIITORI sau SCRIITOARE, ci pur şi simplu despre AUTORI...Apoi, ca orice Balanţă care se respectă (alea care nu se respectă, duc totul la capăt! :) ) am abandonat proiectul. Dar poate că pe ei nu-i interesează, am zis. Nici pe ei, nici pe alţii. Dar pe mine totuşi mă interesează. Şi fiindcă mă interesează şi tot nu am făcut atunci ce am zis, îmi pun aici un TOP al meu: CELE MAI FRUMOASE POEZII DE DRAGOSTE pe care le-am citit în ultimii ani. Va fi un top în care nu va exista decît locul întîi...

Dacă vi se pare că sînt eu subiectivă, fiţi voi obiectivi!
CRISTI IORDACHE
EU STRĂINUL CE SUNT, TU STRĂINA DEPARTE

Străino ce speli pietre la marginea lumii
cu pârâuri de sânge, izvor, ochii-ţi verzi.
Ai tăiat jumătate din suflet, dar nu mi
l-ai dat. Rezistenţa nu ne vrea siamezi.
Te mistuie norul în pântec şi sânii aezi
îţi cântă zvâcnind, poeme-nchinate-mpărţirii
cu străinul ce sunt. Rătăciţi siamezi,
pribegim înspinaţi prin desişul muririi,
pe cărări neştiute. Amorul ni-i urlet
nebun. Mă săruţi pe delir, te aud când oftezi
şi ne smulgem artera jumătăţii de suflet
durut, să urcăm în eter amândoi. Siamezi.
Eu, străinul ce sunt, tu străina departe
fără ziuă şi soare, orfani la amiezi,
ne atingem falangele-n pajişti de soarte
peste lutul-mătase, doi muriţi, siamezi.


ADRIAN SUCIU
VULTURII TANDRI

Un om avea o dragoste şi o ţinea ascunsă.
O îmbrăca, o hrănea, o împăca
şi o ţinea ascunsă. Într-o zi, s-a făcut iarnă
şi omul a uitat de dragostea lui ascunsă.
Cînd şi-a adus aminte, a dat fuga într-un suflet
dar ea îngheţase şi roiau vulturii tandri în jurul ei. Numai
buzele ei mai erau calde şi-a murmurat:

„Cine-a mîngîiat cu dragoste obrazul mortului
ştie că nu seamănă cu nimic la atingere. Nici cu gheaţa,
nici cu mătasea, nici cu nisipul.”
ALICE VALERIA MICU
TU NICI CÂND PLECI NU PLECI DE TOT

Tu nici când pleci nu pleci de tot.
Întâi se duce gândul întârziat între
buzele tale şi coapsa mea stângă-mirajul
zorilor trezite de tremurul fiinţei mele.


Tu nici nu ştii să pleci de tot.
Îţi pleacă telefonul, pantofii de piele, mormanul
de chei şi ţigările,
îţi pleacă pielea, ca o năpârlire a şoaptei,
iar ochii tăi rămân să-mi ardă umbra
fierbinte.


De fapt, nu poţi pleca.
Vidul refuză să ocupe spaţiul
golit de tine,
negând principiul vaselor comunicante
.

Cum aş putea respira aerul
ce ţi-a luat locul?
De parcă aş priza dependenţa
de singurătate.


ANCA OPRESCU
NICICÂND DOI


Un singur munte, nicicând doi,
urcuş îi eşti,
eu vale
acelaşi timp curge prin noi
eu pas îi sunt,
tu cale


Pe-acelaşi chip Clipa încrustăm
eu lacrimă,
tu zâmbet
pe-aceeaşi coardă adăstăm
tăcere, eu,
tu cântec

Un singur Soare ne e rug
cenuşă-i sunt,
tu focul
lumină ţeşi la straiul Lumii
eu rană-i sunt,
tu trupul


Suntem doar unul
între noi, nicicînd doi.

marți, 15 mai 2012

LA DRUM



liniştea cu care soarele
topeşte asfaltul
nu e şi liniştea mea
va trebui să scoatem sabia
şi să ne tăiem împletirea
eu oricum
voi pleca la drum
cu sufletul
pe două cărări
şi tălpile
întoarse pe dos

marți, 8 mai 2012

NECREDINŢĂ

Doamne, iartă-mă
că nu te mai cred
cînd îmi spui să bat
că mi se va deschide,
sau cînd îmi spui să cer
că mi se va da.
Din războiul ăsta
tu vei ieşi victorios,
dar ce bine
că sînt doar un corp
printre miliarde 
de alte corpuri
şi ce bine Doamne,

că gravitaţia durează
atît de puţin!

luni, 30 aprilie 2012

A DOUA APOCALIPSĂ

Fiecare zi
e un război neglorios
al armatelor din mine.

Se răstesc voci de arme grele,
se aduc jertfe neinspirate,
se chircesc trupuri robite de mir
şi se sterilizează clipe.

Se strivesc priviri,
se dumiresc neînţelesuri,
se stă cu urechea la pămînt
şi se aud înflorind
boboci cu petale de fier.

La sfîrşit,
bucuriile rămîn doar tristeţi
îmbrăcate în haine scumpe.

marți, 24 aprilie 2012

FALS HIDROLOGIC

Am intrat puţin
în viaţa ploii mele
şi nu mi-a plăcut ce-am găsit.
Prea multe picături dezordonate
cu forme derutante
şi culori fără nume.
Ele n-au învăţat în cîteva
milioane de ani
că nu se plouă
de la stînga la dreapta
şi nici de la Pămînt la Cer
decît dacă ai făcut
o şcoală specială
s-au te-ai jurat în prealabil
cu inima pe Biblie.

luni, 23 aprilie 2012

PRIMA APOCALIPSĂ

şi se făcea că
nu-mi mai puneam
chipul peste trup
şi tu nu mă iubeai
aşa neîntreagă
în ziua aceea
mîinile se duceau
singure spre tine
şi nu mai rosteam
versete şi psalmi

evangheliile noastre
trecuseră de 12
şi Universul
stătea să vadă
prin irisul meu orb

miercuri, 18 aprilie 2012

JOGGING LA MAL

Pe faţa cu soare a lacului
se face poezie frumoasă,
se vîsleşte,
se face jogging,
şi se joacă tenis.
Se mai unduieşte
cite-o lacrimă sub ochi
se mai adapă din tine
cîte-o amintire frumoasă
sau mai tresare dureros
tulpina aia verde
care-şi trăieşte ramurile
prin venele tale
şi de care nu ştii.

Pe cealaltă parte,
priveşte din trup străin,
în agonie,
Viaţa.

duminică, 15 aprilie 2012

MĂ MIŞC

video
m-a întors ziua asta
pe toate feţele
ca pe-o haină
de la second hand
doar-doar
o găsi ceva la mine
n-a găsit dar
a văzut că mă mişc
că nu sînt o poză
cu margini roase de timp
şi nici o umbră
desprinsă sinucigaş
din tine

am lăsat-o
acum te voi străpunge
cu aşchii de trup
ca să fac din Pămînt
un Cer oarecare.

marți, 10 aprilie 2012

FEMELA ALPHA

Sînt efervescentă
mă pui în apele tale
în fiecare seară
fac burburuci stupefiante
îţi place ştiu
dar vezi că dau dependenţă
nu te speria
femela alpha
nu ridică niciodată din umeri
priveşte verde
tace
şi te iubeşte totdeauna
de jos în sus.

sâmbătă, 7 aprilie 2012

FALS INTEROGATIV

Flacăra lui
îmi duce umbra mai departe
şi totuşi mă gîndesc:
Are vreun rost
să întreb băţul de chibrit
cu care îmi aprind ţigara,
dacă nu este cumva
o rudă îndepărtată a Soarelui?

Mai bine mă duc la oglindă
să mă pup
pentru că şi azi am reuşit
să păcălesc
ieşirea din tine.



ANCA OPRESCU SI WALTER DIONISIE

VĂ AŞTEPT, VĂ AŞTEPTĂM! :)



vineri, 23 martie 2012

BLONDĂ ŞI NEAGRĂ

A venit Moartea
într-o sîmbătă seară, şi a zis:
,,Salut frumoaso,
te mai las o vreme pe aici
dar mai tîrziu va trebui
să te împrieteneşti cu mine!''

Întîi m-a certat
că mi-am săpat pe lumină
drumul către întuneric
şi că te-am lăsat să treci
de prea multe ori prin mine.
,,A fugit ca un evadat 
dintr-un lagăr de scrum.
Eşti blondă şi neagră. 
Ca berea. Amară...
Fugi şi mai pune şi tu de-o viaţă
pînă mă întorc...''




joi, 15 martie 2012

FALS RELIGIOS

Doamne, nu mă privi în ochi
cînd îți cer iertare!
Lasă-mi cîrjele să facă muguri
pentru alte cîrje.
Lasă-mi degetele să pipăie lumina
pînă la apus.
Lasă-mi a treia aripă
să crească
pentru zborul meu mare
și, Doamne,
nu te mai preface că nu ai urechi
atunci cînd te uiți în ochii mei
închiși de praf!

sâmbătă, 10 martie 2012

FALS CITADIN

În oraşul ăsta
pietrele se uită curioase
în urma fiecărui sărut.
La capătul fiecărei alei
o cruce de foc
îţi pîrjoleşte amorul.

În oraşul ăsta
singurătatea seamănă
prea mult cu mine.
Mă biciuieşte la masa
cu clienţi fardaţi
şi mă scuipă în faţă
cînd îmi spune
că, de prea mult dor,
falsurile pe care le colecţionez
mi se par autentice.

duminică, 26 februarie 2012

COSMIN GHEORGHE

    Pentru Excelsiorii care vor să afle ce mai face prietenul şi fratele nostru deopotrivă, Cosmin Gheorghe: păi face bine, e medic psihiatru în San Francisco - California, s-a mutat de curînd cu cabinetu' şi scrie. Mai cu seamă lucrări de specialitate. Mai nou, cărţi pentru copii.
    Vă dau aici link-ul către un rezumat la ultima lui carte, prima pentru copii. Vă dau şi poze, şi bine, hai, vă dau şi un filmuleţ, treacă de la mine...
  http://www.amazon.com/ALELUKI-TAKING-ADVENTURES-ACTIVE-ebook/dp/B00762B8XS
  http://www.amazon.com/ALELUKI-TAKING-ADVENTURES-ACTIVE-ebook/dp/B00762B8XS#reader_B00762B8XS



             Bueyyyy, fiţi atenţi, aici e DE-MEN-ŢI-AL Cosminelu'!  Ne este dor de tine, Cosmin!
video
Acu' salutaţi-l şi voi...

VĂDUVA ALBĂ

Nu înseamnă nimic
literele astea mari de tipar
cu care îmi spui că mă iubeşti.
Sînt văduva albă - frigul
e singura haină
pe care o port.
Jumătate rană,
jumătate pămînt de flori,
voi distruge corduri în amurg
la graniţa dintre lumi
unde vameşii-mi vor spune
că pe cruce nu încape
decît un răstignit.

vineri, 24 februarie 2012

UNICUL DOR - JURNAL DE ORFANĂ - ZIUA 2

 În vara lui 2007, Mama (Piţi) era tot în perioada de aşa-zis ,,facies cortizonic''... şi-a revenit ulterior, pînă spre sfîrşitul anului....

      22 februarie - ZIUA 2
     Zic să mai scriu ceva. Mă gîndesc ca fiecare paragraf de aici să reprezinte acum o idee principală pe care să o dezvolt mai tîrziu. Mă mai gîndesc dacă să fac sau nu loc în spațiul ăsta, la toate personajele călătoare prin zilele mele sau să mă rezum la un cvartet, cvintet etc. Cu siguranță NU. Nu mă voi rezuma la a limita eroii. Îi voi lăsa să zburde. Sînt mult prea multe ființe dragi mie cu care interferez sistematic și aproape perfect. Perfect e doar unul. Cu EL simbioza e desăvîrșită, chiar dacă nu permanent plăcută. Paradox?


     Am adormit spre dimineață. În medie tot două ore de somn pe noapte. Refuz să iau ,,pastile'' și spun tuturor, de cîte ori am ocazia, că îmi gestionez bine suferința. Aiurea! Mă obosesc cît pot, fizic și psihic, așteptînd ca zăpada să devină albă și nopțile la locul lor. Rîd la muncă, zîmbesc dacă cineva mă oprește pe stradă adresîndu-mi cîteva cuvinte, plîng de cîte ori îmi vine, indiferent de locul în care sînt. S-a infiltrat în mine totuși o ciudățenie. De cîteva zile, involuntar, după plînsul de dimineață, aștept seara. Serile. Serile în care aprind tămîie, mă uit la filmulețele cu ea și plîng. Și urlu.
     În bucătărie, pervazul îmi arată paharul din care parcă Piți a băut ceva. Ea sau soarele? Parcă mă bucur puțin. Îi aud glasul și îi simt mîna pe frunte, și atunci mă bucur și mai mult. Mult, dar puțin. Puțin timp. Realitatea absenței EI se năpustește în fiecare zi ca o fiară imposibil de îmblînzit.
     În fiecare zi e mai greu. Îmi spunea mai ieri, prietenul meu drag, EL: ,,Peti, dorul vine tîrziu și taie în carne vie!''  Are dreptate. Posibil ca asta să fie traiectoria firească a durerii de dor: un ascendent, un apogeu și mai apoi declinul.
     Fără mama am rămas fără repere. Am rămas în schimb cu reflexe.
     Mă mobilizez și mă îmbrac. Nu durează mult, pentru că rămîn peste noapte cu o parte din hainele negre pe mine. Da, ,,țin doliu''...Nu o fac pentru mama, pentru că noi lămurisem problema asta demult. Nu o fac pentru că ,,așa se cade'' sau pentru că altfel ,,rîde lumea''. E doar starea mea de acum în care dintr-o dată nu mai iubesc sau nu mai suport culorile. Nu știu cît va dura, dar acum, simt că fie și numai chiloții dacă ar fi altă culoare, i-aș trage o palmă EI.
    Pachețelele de ,,dimineți'' sînt gata. Le duc. Vecina de la doi plînge de fiecare dată și-mi vorbește despre regretele ei. Că de ce nu i-am spus că a fost în spital atîta timp, să fi venit și ea să mai stea de vorbă, că nu trebuia să o vadă moartă...
   - Era așa de frumoasă! Și cu ochii deschiși! Nu am mai văzut așa ceva!
   - Da tanti, era! Da, nici eu.
   Cît despre regrete vis-a-vis de cei morți și ce ar fi trebuit să facem pentru ei cît sînt în viață...Toți cei care mi-au fost aproape știu că pierderea mea nu e dublată de așa ceva. Am dat tot, I-am dat TOT. Dar îi știu și pe cei care și-au închis inima odată cu ochii, și nu au mai văzut-o decît cînd au vrut și cum au vrut. Pentru aceștia nu mai am nici măcar secunde. Pentru aceștia nu mai inventez cuvinte. I-am iertat și atît.
   
   Și totuși, azi, din puținul somn nedormit, m-am trezit frumos. Cu un SMS de la EL. Unul cald ca o plăpumioară parfumată, ademenitor, învăluitor. Simt că trebuie să apară, dar nu se întîmplă asta. Mai tîrziu, pentru că m-a sunat și am aranjat o întîlnire în matineu, am aflat că a vrut să vină la mine. Ne-am băut fresh-ul emblematic pentru EL (pentru noi, deja), am fumat, am vorbit. Ne-am întîlnit frumos, ne-am despărțit la fel. Și cu toate astea, m-am simțit orfană și văduvă deopotrivă. Negrul meu ascundea dintr-o dată toate durerile mari, născute din două despărțiri aproape simultane. Simultane, dar totuși inegale.
   Pe drumul spre casă, am revăzut porumbeii orașului... porumbei fericiți în soare și în zăpadă. Le-am făcut poze cu unul din cele două telefoane proaste ale mele și am zîmbit.
   Ce mai fac eu azi? Aștept...




duminică, 19 februarie 2012

UNICUL DOR - JURNAL DE ORFANĂ

                                                             La 26 de ani era o zeiţă...

                                           ...la aproape 54, la fel...pentru noi, aşa a şi rămas...

JURNAL DE ORFANĂ - ZIUA 1 ( este defapt a douăsprezecea zi de la moarte şi prima în care mi se pare că pot să scriu...)


 
     Mi se pare că azi pot să scriu. Să scriu despre mama, despre mine orfană de mamă. Încep să o fac.  Dacă textul va curge, se va chema că am reuşit. Se va cheama?
    Nu voi face asta în fiecare zi. Sînt zile în care mi se pare că sînt ,,scriitoare'' , cu patalamale întregi la mînă, şi ca atare exerciţiul funcţionează. Eu scriu, nu arăt la nimeni şi deci nimeni nu (mă) citeşte, dar mă ridic de la birou cu gloria mea de-asupra capului, mîndră nevoie mare şi gata de o nouă recidivă.
Astea sînt ,,un fel'' de zile. Mai sînt şi ,,celelalte'' zile, alea în care singurătatea este atît de deplină încît nu mă mai regăsesc nici măcar pe mine în ea. Atunci doar cei din jur mai deschid uşi sau mai trag obloane, sesizîndu-mă fiecare în felul lui... ok, încep:

   19 februarie 2012
    Zăpada este tot multă şi neagră, nopţile albe. Nu pot dormi decît foarte puţin şi atunci cînd se întîmplă o visez. Mă gîndesc deja că va începe o serie nouă dintr-un soi de vise, obsesiv repetante, pe care le-am mai avut după ce a murit bunica. Mama EI. În ele ,,se face că'' (nu aşa se zice cînd vorbeşti despre vise?) a murit şi apoi, dintr-o dată a înviat. Aşa a fost şi visul din cele două ore dormite azi-noapte: era în patul ei, frumoasă, cu ceva în plus faţă de frumuseţea ei obişnuită, veselă. Venise cineva la noi şi eu povesteam cum a fost moartă de-adevăratelea. Că am stat eu cu ea ore în şir în capelă, o pupam cald pe obrajii reci şi o priveam în ochii care nu au vrut să se închidă. Că i-am vorbit ore în şir, că i-am pus sute de întrebări în timpul ăsta şi ea nu mi-a răspuns la niciuna. Musafirul pe care nu-l vedeam, mă aproba cu îngăduinţă şi vorbea cu mama mea înviată şi veselă. Ea îi confirma spusele mele şi se distra cumva pe seama reuşitei sale...
    Orele astea două au fost dormite către dimineaţă. Era şase si ceva cînd m-am trezit. Nici urmă de mamă veselă lîngă mine, nici urmă de nimic. Doar căţeluşa mea, care s-a bucurat de mine în drumul către bucătărie.   Era soare. Unul negru, evident, la fel ca zăpada, nelafel cu nopţile. Cafeaua, şi ea, tot neagră...
     Ce fac eu azi? E prima nedumerire a zilei. Mă uit la paharul cu apă de pe pervaz, din care cică mama bea apă 40 de zile. Verific. N-a băut nimic şi zic:
      ,,- Mămico, pune mîna şi bea apă, ştii că trebuie să te hidratezi!''
     Hmmm, iar nu răspunde. Îngit nişte lacrimi uriaşe şi cît se poate de reale şi le amestec cu cafea. Ca să nu mai simt sarea. Ce fac eu azi? Ieri nu am ieşit decît să-mi iau nişte pîine. Hai să fiu azi mai temerară decît ieri şi să mă duc la tata. Aşa am şi făcut.
     L-am găsit în camera mamei, vorbind cu ea. I-am zis ,,săru' mîna''. Nu lui, ci EI, care ne priveşte ,,pişicher'' dintr-o poză pe care tata a pus-o la preţioasa noastră icoană cu armătură de argint şi pe care EA o iubea atît de mult.
      La întoarcere, drumul m-a dus el singur către casă. Eu am mers fără el, nu pe el, nu pe de-asupra lui...doar o fetiţă de vreo 5 ani, care trăgea o sanie mai mare decît ea, m-a trezit cumva, cînd s-a oprit în faţa mea. S-a prezentat frumos:
     - Bună. Eu sînt Francesca, dar mi se spune Franci. Pe tine cum te cheamă?
     - Petra, îmi pare bine.
     - Mă tragi şi pe mine cu sania pînă la pomul ăla şi înapoi?
     - Hai!
     Am aranjat-o frumos pe sanie şi m-am executat. La despărţire mi-a spus cîteva cuvinte cu cel mai frumos surîs din lume, aşa cum numai la copii ca ei poţi întîlni:
      - Mi-a plăcut foarte mult! Am fost fericită! O să ne mai vedem?
      - Da, Franci, eu trec destul de des pe aici.
     Deci am făcut ceva azi. Am făcut un copil fericit.
 

marți, 14 februarie 2012

ALEXANDRU BUICAN - UN OM ÎNTRE ROMÂNI

Iată ce a mai făcut prietenul meu, Sandu Buican...

    Este romanul cu care el crede că va încheia ,,chestiunea romînească''. La scurt timp după publicare, care se va petrece cam în două săptămîni, va pleca la New York...
    Mi-a promis această carte. O voi avea şi o voi citi, aşa cum le am şi cum le-am citit şi pe celelalte...


duminică, 12 februarie 2012

UNICUL DOR

,,Înainte de a mă naşte, am fost o veşnicie întreagă ,,nimic''. De ce mă tem acum de aceeşi ,,neexistenţă'' cu care am avut o veşnicie timp să mă obişnuiesc şi-n care am fost deja? Nu înţeleg.'' (Lucian Blaga)

    O iarnă cu zăpadă neagră şi nopţi albe...încerc să scriu despre mama şi nu reuşesc. O durere de o mie de cuţite care mă străpung în acelaşi timp, mă anihilează şi-mi înghite toate cuvintele. Nu le găsesc nici înăuntru, nici înafară.
    Mi-o ninge viscolit. Mă gîndesc că am îmbrăcat-o bine şi că nu i-e frig. Simt acum doar sufletul ei cald care mă îmbrăţişează cu o mie de suflete şi o mie de braţe, tot calde. Vocea ei îmi spune că trebuie să mă liniştesc pentru că acum şi ea e liniştită. Iubind viaţa şi temîndu-se cumplit de moarte, a găsit în cele din urmă poarta către Dumnezeu. A ajuns acolo fără să îmi ia nimic. Dimpotrivă, mi-a lăsat TOTUL, un tot cu multe frumuseţi dar şi cu o mare nedumerire: cum a putut să încapă o durere atît de mare într-un corp atît de mic?
   De acum voi trăi cu UNICUL DOR în fiecare zi. Poate într-una din ele, voi găsi şi un răspuns...TE IUBESC, MAMI!






  ,,-Fii atentă: după ce mor, îmi pui melodia asta. Dar vezi cum faci, să o pot asculta la infinit!
              -Măi Piţi, chiar la infinit nu ştiu dacă o să reuşesc, dar de cel puţin cîteva ore pe săptămînă, garantez!''