ROUA DE SUB NISIPURI

              

     Un drum lung

               se întoarce cu mirare

               către mine - e drumul acela

               fără lumini

               pe care noi eram

               singurul ochi uscat şi cald

               al ploii.

              Cu ce uimire
              se năştea atunci

              roua de sub nisipurile tale! - eram

              pe un traseu nemarcat,
              pe o altă emisferă de văzduh.
              Am respirat,
              am respirat, am respirat
              până am devenit simetrici.
                                  

              Atât de simetrici,
              încât în fiecare noapte
              trupul ne amorţeşte la aceeaşi oră

              şi-n fiecare dimineaţă
              ne sărutăm în scris,
              roua de sub nisipuri.
                                                                                                        
              În fiecare zi, la fix.                                                       
r 

         

                                                                                                   
                                                                                                

MAREE DE DOR

Ia din mine

doar atît cît vrei.

Atît cît îţi trebuie

să pui o tuşă

peste liniştea unei dimineţi.

Maree de dor,
vin şi mă retrag - la flux te scald,

la reflux 

îţi curăţ retina de fum.

HYUNDAI

Hyundai. Seară.
Un cer indecis - anestezie pentru o zi
în care am rămas fără trecut.

Hyundai. Noapte. Muzică.
Îndemn - fiecare clipă
să se transforme într-o întâmplare.

 Nu. Nu trage pe dreapta.
 Ştiu că vrei să mă convingi
 că şi noaptea asta 
 este eternă.

IREPETABIL VERDE

Nu pot să renunţ
la cuvinte.
Îţi spun că am nevoie
de clarul acela de noapte,
în care pietrele verzi
nu au vrut
să ne rămână gemene.

Nu pot să renunţ
la cuvinte.
Îţi spun că lumina
îşi schimbă culoarea după tine
şi că zâmbetul mi se rostogoleşte
pe o altă faţă - refugiu de spaime,
revolte şi noroi.

Nu pot să renunţ
la cuvinte.
Le păstrez acolo,
pentru o zi de mâine
oarecare,
când tot ce se va repeta
va deveni irepetabil.

             

ORIGAMI DE STICLĂ

Am intrat
chiar în seara clipei
în care ţie
îţi place să mă priveşti.

Cu palme egale,
ne-am împăturit
într-un origami de sticlă.
Nopţile ne-au tremurat mirate,
apoi am cântat împreună
un Început
mai lung decât
Coloana Infinitului.

TE-AI ÎNTORS, NECUMINTE

Oameni înguşti

cât firul de păr

ne traversează viaţa

într-o coamă strâmbă.

E bine ca te-ai întors.

Acum, 

genunchiul tau de şarpe

îmi sărută iar, necuminte,

pământul.

FACEBOOK (LOVE) STORY

                                           Postare: Iubitule, femeile astea nu ştiu

                                           că zeii nu poartă niciodată coroane!

                                           Like? Like!

  
                                           Click. Status. Like. Postare.

                                           Love story direct şi în direct.

                                           Statistici. Comment-uri. Prietenii.
                                           Melodii care se văd dar nu se aud.

                                           Cuvinte care se scriu dar nu se citesc.

                                           Cuvinte care se citesc 

                                           dar care îşi înghit conţinutul.
                                           Tag-uri. Aplicaţii. Chat.

                                           Zâne rubiconde, generoase,

                                           făcătoare de tiare şi eroi.
                                           Aa, şi de valuri.
                                           Evenimente. Ştiri. Bloguri.
                                           Ne savurăm şi devorăm preferaţii.
                                           Ne ascundem sau ne afişam.

                                           Păianjenul ne-a prins.

                                           Mâine vom fi tot aici.

FALS MITOLOGIC

Ora mea zboară

cu aripile unui

unui Icar

rătăcitor în noapte.

Tic tac-ul ei

cheamă cu mirare azi,

tic tac-ul orei de mâine...

MANDALA DE SEARĂ

Ne-am rostogolit gândurile

mai multe seri.

Nu la rând.

Cercul s-a închis

şi acum nopţile ne gâdilă

cu degete arse pe la tâmple.

Ne facem inexplicabile greutăţi,

tăişul lor ne răzbeşte

şi în rănile noastre crude

cresc fire albe de păr.

                                                                           Mă strigi.

                                                                           Te strig.

                                                                           Pentru că tu ai ascultat

                                                                           cele dintâi ropote de suflet...

EXCELSIOR 1988 (SUCEAVA)

Drumul către scris începuse cu câţiva ani înainte de a ajunge aici...Cu Bogdan O. Popescu, Mircea Cărtărescu, Ionuţ Cîrjan, Marius Stoian, Cosmin Gheorghe...Alice Valeria Bolduţ, fostă Micu, soră şi prietenă deopotrivă, umbla brambura la poza asta...la fel si alti mari absenţi din grup...

Toţi aveam câte un ecuson din ăsta...îl purtam  cel mai adesea pe blugi, că de', acolo ne şi "scărpinam"...O tempora!



PS: Cosmin sigur nu se va supăra când va vedea poza asta aici...

CÂNTEC ŞTRENGĂRESC

De mine

m-am plictisit definitiv

ca de un manual

ţinut prea mult în mână,

voi încerca în altă zonă

din nou să mă cultiv,

de două ori pe zi

să nasc în mine-o săptămână.

Şi aşa, cu-atâta timp

în câmpul meu fără noroi,

te voi renaşte în modul cel mai incredibil.

Să fim NOI cei mai proaspăt inventaţi

şi cei mai NOI,

căci de-amintirea mea,

m-am plictisit ireversibil.

INDISCREŢIA TIMPULUI

M-am împotrivit,

dar gândurile nu m-au lăsat...

Mi-am pus aripi şi m-am numit înger,

dar m-am căit curând

pentru inconştienţa de care am dat dovadă

asumându-mi acest risc...

Acum mă simt Pompei,

răscolit de indiscreţia timpului...

PSEUDOEVENIMENT

Nu s-a întîmplat nimic...

doar o prăbuşire incredibilă

a unui înger în mijlocul

unei pieţe publice.

Nu s-a întîmplat nimic...

doar că luminile taxiului

nu s-au stins

iar tu eşti mai ciudat

decît un posibil zbor în alb

al unei nopţi făţarnice.

Lătratul cîinilor anonimi

nu-mi mai apasă timpanele.

O SUTĂ DE FEMEI - plus şi minus Una

Tu esti decorul viu şi colorat

în care se joacă abstract

o sută de femei - plus Una.

Fiecare işi aruncă peste tine umbra

şi işi aşteaptă la răsărit

locul în manuscris.

Cine ţi s-a strecurat printre file,

nu te-a cerut de iubit.

Cine ţi s-a strecurat printre cuvinte,

nu ţi-a uscat în vînt, părul.

O sută de femei - minus Una.

TRECUT SIMPLU

La solstiţiu

drumul s-a îngustat

ca urechea acului din Biblie.

Nu am putut trece

cu ochelarii de soare în mâna stângă

si trei kilograme de mazăre în mâna dreaptă.

Nici la echinocţiu

nu am câştigat nimic

pentru că semnul egal

a rămas doar un drum paralel

dintr-o matematică

neinventată de mine.

ZBOR CU ZBOR

În mine au fost
doar câteva cuvinte
pe care le-ai citit deja
când te-am primit
să te iubesc.


Prin mine au trecut
câteva cuvinte
pe care le-ai rostit repede
pentru că sfârşitul se născuse deja
şi începutul nu mai avea unde să încapă.


Zbor cu zborul vulturului
pentru că gândurile
nu mă mai lasă să-mi fac rugăciunea...

AUTOPORTRET

   

   
    E verde.
    E rece.
    E ireversibilă,
    lumina ochilor mei...


    E dor.
    E flux şi reflux
    în seva din frunza ochilor mei...