marți, 14 august 2012

APOI A RÎS

şi stătea sufletul
în chilia lui ascunsă
suferea
şi tăcea mîlc
avea un întuneric perfect
nori negri
şi vîrtejuri de fîn
,,de azi voi lăsa ceţurile
să mă cearnă
nu voi mai căuta adăposturi
şi nici strălucirea aurului",
a gîndit

apoi a rîs

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu