UNICUL DOR

octombrie n-a vrut
să-şi rodească bruma
în anul ăla
soarele te-a lăsat
să mă aduci uşor
şi ţi-a uscat din spaime
acum atîrn măştile la uşă
şi tremur
ca doliul tău în vînt
mamă
nu mai plîng
doar tu mi-ai spus
că moartea are
întotdeauna două feţe