Un drum lung
se întoarce cu mirare
către mine - e drumul acela
fără lumini
pe care noi eram
singurul ochi uscat şi cald
al ploii.
Cu ce uimire
se năştea atunci
Cu ce uimire
se năştea atunci
roua de sub nisipurile tale! - eram
pe un traseu nemarcat,
pe o altă emisferă de văzduh.
Am respirat,
am respirat, am respirat
până am devenit simetrici.
pe o altă emisferă de văzduh.
Am respirat,
am respirat, am respirat
până am devenit simetrici.
Atât de simetrici,
încât în fiecare noapte
trupul ne amorţeşte la aceeaşi oră
încât în fiecare noapte
trupul ne amorţeşte la aceeaşi oră
şi-n fiecare dimineaţă
ne sărutăm în scris,
roua de sub nisipuri.
În fiecare zi, la fix.
r
ne sărutăm în scris,
roua de sub nisipuri.
În fiecare zi, la fix.
r
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu