sâmbătă, 30 iulie 2011

ROUA DE SUB NISIPURI

              
     Un drum lung
               se întoarce cu mirare
               către mine - e drumul acela
               fără lumini
               pe care noi eram
               singurul ochi uscat şi cald
               al ploii.

              Cu ce uimire
              se năştea atunci
              roua de sub nisipurile tale! - eram
              pe un traseu nemarcat,
              pe o altă emisferă de văzduh.
              Am respirat,
              am respirat, am respirat
              până am devenit simetrici.
                                  
              Atât de simetrici,
              încât în fiecare noapte
              trupul ne amorţeşte la aceeaşi oră
              şi-n fiecare dimineaţă
              ne sărutăm în scris,
              roua de sub nisipuri.
                                                                                                        
              În fiecare zi, la fix.                                                       
r
 


         

                                                                                                   
                                                                                                

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu