Ne-am rostogolit gândurile
mai multe seri.
Nu la rând.
Cercul s-a închis
şi acum nopţile ne gâdilă
cu degete arse pe la tâmple.
Ne facem inexplicabile greutăţi,
tăişul lor ne răzbeşte
şi în rănile noastre crude
cresc fire albe de păr.
Mă strigi.
Te strig.
Pentru că tu ai ascultat
cele dintâi ropote de suflet...
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu