Sufletul meu nu are graniţe.
În fiecare zi mi se naşte câte unul
pentru tine - puzzle complicat,
întins pe masa tăcerii
cu candelabre de fum.
Surprins fără tine,
în alb-negru meschin,
se aşează la pândă
hăitaş iscusit - dorul.
Sufletul meu nu are graniţe.
Călător anonim,
fără să treacă prin vămi,
poposeşte bizar
în inima ta fără cusur.
mereu anonimi pasesc tacut si nasc furtuni in urma lor. Un gand bun intr-un loc frumos. SdR
RăspundețiȘtergereAm ascultat de multe ori sunetul tacerii pasilor grabiti...e adevarat, imediat dupa, a inceput furtuna! Multumesc pentru popas! Gandul bun are intotdeauna zbor de bumerang...
RăspundețiȘtergere