Durerea mi-a fost mai întîi
o privire tristă,
ca cea a bătrînului care încerca
să vîndă şosete croşetate
pe o bancă dintr-o staţie de troleu.
Apoi un plumb de toamnă,
nefiresc născut şi crescut
într-o mirare a primăverii...
A înghiţit anotimpuri şi timpuri,
chipuri şi mituri,
mi-a adus o moarte
şi a dispărut.
Acum este doar un strigăt
care se întoarce halucinant
din frigul pe care l-ai lăsat
în noaptea asta,
în care mă iubeşti fără ochi.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu