şi se făcea că
nu-mi mai puneam
chipul peste trup
şi tu nu mă iubeai
aşa neîntreagă
în ziua aceea
mîinile se duceau
singure spre tine
şi nu mai rosteam
versete şi psalmi
evangheliile noastre
trecuseră de 12
şi Universul
stătea să vadă
prin irisul meu orb
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu