MONOLOG NEROSTIT

nu îi spun
cît de mult îl iubesc
de fiecare dată
cînd poposesc în palma lui
între două plecări
dorul sapă fîntîni

dar nu îi spun
cît azur pot să plîng

între două sosiri
curat şi stingher
mi se pregăteşte trupul
dar nu îi spun

că arhanghelul de lut
şi-a uitat drumul spre nori

între plecări şi sosiri
stau să văd
doar umbra orei pe ceas