Mademoiselle chante le blues...
Ţip şi cuvintele ies strâmbe.
Trecutul ţipă şi el la mine
cu vocea răguşită - din
panoplia lui sumbră
mă amorţeşte doar
zâmbetul tău cuţit.
Mademoiselle chante le blues
dar prezentul tace.
Nemiloasă, clipa
te multiplică şi te aduce înapoi
fără să te cer.
Mademoiselle chante le blues...
Viitorul nu îndrăzneşte
să respire - ţip şi ies
din tabloul ăsta mohorât
unde culorile nu mă mai suportă
pentru că sunt prea vie.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu