PROMITE RĂSPUNS

Îmi tai veacul

de singurătate şi ies la drum.

Poetul nu scrie

dintr-un nor diafan,

aşa că trebuie

să respir prin peisaje noi.

Să văd ce este cu

patima asta supradimensionată

din ochii tăi.

Dacă apusurile curioase

ce ni se-amestecă în gând

au vreo legătură cu brumele

care ne-au fost surori la naştere…

Sau sunt doar clepsidrele

ce-şi răscolesc singure nisipul

în aşteptarea noastră?

Provizoriu şi tainic

zâmbetul tău

îmi promite răspuns…

TEAMA DE MINE

Singura femeie din viaţa ta
de care mă tem
sunt eu,
pentru că ţi-am deschis în sânge
calea.

Mă tem de mine în tine
pentru că pot să-ţi cuprind în palme
zborul,
să-ţi las aripile neatinse
şi să-ţi aşez genele pe coapsă.

Singura femeie din viaţa ta
de care mă tem
sunt eu,
pentru că

te-am scris din prima zi

în palmă - ca pe-un vers.

SPLEEN

Iubirile mor
în cascade de scrum
sau zdrobite de creasta
unei amintiri mai vechi.
Un anotimp
le ia prea mult să trăiască
şi se sinucid prematur - deloc definitiv,
de fiecare dată în alt loc.

FALS GEOLOGIC

Sunt doar un trup
cu bogate zăcăminte
de suflet.
Mi s-au depus
de-a lungul timpului
numeroase strate de suferinţe
permeabile.
Prin ele,
izvoare limpezi cu apă sărată,
s-au strecurat foarte uşor
până la suprafaţă
unde au dat naştere
la nişte formaţiuni ciudate
numite riduri...

CĂLĂTOR SPRE MINE

Fără tine,
mesteacănul acela
nu mai lasă luminii
nicio umbră - sau era plop tremurător?

În camera prin care
ai călătorit spre mine
de mai multe ori,
am devenit ultimul arc de cerc
de care singurătatea avea nevoie
să se închidă.

MILIOANE DE OCHI

Cotrobăim pe străzi - nu ştim
după ce.
Poate cotrobăim
după noi - aşa îmi spune
tâmpla ta zvâcnind
şi sărutul meu după ureche.
Milioane de ochi
ne calcă în picioare frica,
milioane de ochi
se închid când mâinile
ni se împreunează a căutare.

De sus ne străluceşte aşteptarea -
foc de artificii neaprins...
Dar ce bine!
Mâine telefonul va suna
ca-ntotdeauna de trei ori.

TIMPURI

Mademoiselle chante le blues...
Ţip şi cuvintele ies strâmbe.
Trecutul ţipă şi el la mine
cu vocea răguşită - din
panoplia lui sumbră
mă amorţeşte doar
zâmbetul tău cuţit.

Mademoiselle chante le blues
dar prezentul tace.
Nemiloasă, clipa
te multiplică şi te aduce înapoi
fără să te cer.

Mademoiselle chante le blues...
Viitorul nu îndrăzneşte
să respire - ţip şi ies
din tabloul ăsta mohorât
unde culorile nu mă mai suportă
pentru că sunt prea vie.

LA 16

Aşa arătam la 16...






Aşa scriam la 16 ani...am regăsit-o de curând. Nostalgie, bla, bla, bla...m-am bucurat totuşi când am recitit-o  după atâţia ani şi am decis că are şi ea un loc aici...nu am modificat nimic, soooo:

Poezie fără nume

Aici, în colbul ăsta, păgân şi de demult
Am vrut să te găsesc fărâma mea solară
Şi să-mi asculte ochiul un vertical tumult
În răsturnări de clape şi pocnete de vară.

Aici, în colbul ăsta, mai cald decât o rază
Să tremure mirarea şi cea dintâi izbândă
Şi să-mi asculte tâmpla un tainic imn de pază
La porţi incandescente, stă clipa mea flămândă.

Aici, în colb sălbatic, cu prelungiri de valuri
Am vrut să te găsesc ecou de toamnă crudă
Şi să-mi asculte palma, fior la patru maluri
O ultimă tristeţe, în umbra grea şi udă.

DOR NETERMINAT

Ieri te-am iubit
pentru că a fost duminică
şi mi-ai spus să am grijă
că începe o săptămînă grea.
De o mie de ori
zâmbetul ţi s-a întors
pe umărul pe care
de obicei îţi taci neliniştea
şi de o mie de ori
tăişul aripei de porumbel
mi-a sfîrtecat în zbor amurgul.

Şi azi te-am iubit
pentru că e luni
şi dorul neterminat ieri
mi-a rămas ca un tub de neon
suspendat de un alb relativ.
Albul zilei de marţi.

AVATAR

În fiecare zi,
chipul şi-a schimbat faţa
cu o altă faţă
până a pătruns
la stratul
cel mai fin - cel fără chip.
Ochii s-au pierdut
şi azi
a început văzul cu sufletul...
Bărbatul cald,
Bărbatul rece,
Neranţula fundoti...
Un avatar
ce trăia într-un abis
de care nu ştiam.