poate că ai nevoie
de mine azi
în bezna asta
de anotimp mofturos
uite că mînă-n mînă
acultăm cum întunericul
se desface şi cade
e frig şi potop
de picături chinezeşti...
nici scrumiera în care arde
chiştocul zilei de azi
n-a rămas uscată...
joi, 24 mai 2012
ULTIMA APOCALIPSĂ
şi de va veni ziua aceea
în care Sfîntul
nu va recunoaşte
lumina lui
rodită-n mine
atunci
Cerul va fi scuipat în ochi
Marea se va-neca în ea
Pămîntul va fi călcat de nori
iar eu voi trage draperiile
în care Sfîntul
nu va recunoaşte
lumina lui
rodită-n mine
atunci
Cerul va fi scuipat în ochi
Marea se va-neca în ea
Pămîntul va fi călcat de nori
iar eu voi trage draperiile
duminică, 20 mai 2012
vineri, 18 mai 2012
TOP POEZIE DE DRAGOSTE - 1
Mă gîndisem iniţial să încep un grupaj de tablete în care să prezint cîte un autor drag mie, cunoscut sau necunoscut. Să spun de ce îmi place şi cît îmi place, de ce îl iubesc şi de ce-l recitesc. Să le spun celor pe care îi cunosc că sînt fericită că-i cunosc sau că le preţuiesc prietenia şi creaţia. Să scriu nu despre POEŢI sau POETE, SCRIITORI sau SCRIITOARE, ci pur şi simplu despre AUTORI...Apoi, ca orice Balanţă care se respectă (alea care nu se respectă, duc totul la capăt! :) ) am abandonat proiectul. Dar poate că pe ei nu-i interesează, am zis. Nici pe ei, nici pe alţii. Dar pe mine totuşi mă interesează. Şi fiindcă mă interesează şi tot nu am făcut atunci ce am zis, îmi pun aici un TOP al meu: CELE MAI FRUMOASE POEZII DE DRAGOSTE pe care le-am citit în ultimii ani. Va fi un top în care nu va exista decît locul întîi...
Dacă vi se pare că sînt eu subiectivă, fiţi voi obiectivi!
CRISTI IORDACHE
EU STRĂINUL CE SUNT, TU STRĂINA DEPARTE
Străino ce speli pietre la marginea lumii
cu pârâuri de sânge, izvor, ochii-ţi verzi.
Ai tăiat jumătate din suflet, dar nu mi
l-ai dat. Rezistenţa nu ne vrea siamezi.
Te mistuie norul în pântec şi sânii aezi
îţi cântă zvâcnind, poeme-nchinate-mpărţirii
cu străinul ce sunt. Rătăciţi siamezi,
pribegim înspinaţi prin desişul muririi,
pe cărări neştiute. Amorul ni-i urlet
nebun. Mă săruţi pe delir, te aud când oftezi
şi ne smulgem artera jumătăţii de suflet
durut, să urcăm în eter amândoi. Siamezi.
Eu, străinul ce sunt, tu străina departe
fără ziuă şi soare, orfani la amiezi,
ne atingem falangele-n pajişti de soarte
peste lutul-mătase, doi muriţi, siamezi.
ADRIAN SUCIU
VULTURII TANDRI
ALICE VALERIA MICU
TU NICI CÂND PLECI NU PLECI DE TOT
Tu nici când pleci nu pleci de tot.
Întâi se duce gândul întârziat între
buzele tale şi coapsa mea stângă-mirajul
zorilor trezite de tremurul fiinţei mele.
Tu nici nu ştii să pleci de tot.
Îţi pleacă telefonul, pantofii de piele, mormanul
de chei şi ţigările, îţi pleacă pielea, ca o năpârlire a şoaptei,
iar ochii tăi rămân să-mi ardă umbra
fierbinte.
De fapt, nu poţi pleca.
Vidul refuză să ocupe spaţiul
golit de tine,
negând principiul vaselor comunicante.
Cum aş putea respira aerul
ce ţi-a luat locul?
De parcă aş priza dependenţa
de singurătate.
ANCA OPRESCU
NICICÂND DOI
Un singur munte, nicicând doi,
urcuş îi eşti,
eu vale
acelaşi timp curge prin noi
eu pas îi sunt,
tu cale
Pe-acelaşi chip Clipa încrustăm
eu lacrimă,
tu zâmbet
pe-aceeaşi coardă adăstăm
tăcere, eu,
tu cântec
Un singur Soare ne e rug
cenuşă-i sunt,
tu focul
lumină ţeşi la straiul Lumii
eu rană-i sunt,
tu trupul
Suntem doar unul
între noi, nicicînd doi.
Dacă vi se pare că sînt eu subiectivă, fiţi voi obiectivi!
EU STRĂINUL CE SUNT, TU STRĂINA DEPARTE
Străino ce speli pietre la marginea lumii
cu pârâuri de sânge, izvor, ochii-ţi verzi.
Ai tăiat jumătate din suflet, dar nu mi
l-ai dat. Rezistenţa nu ne vrea siamezi.
Te mistuie norul în pântec şi sânii aezi
îţi cântă zvâcnind, poeme-nchinate-mpărţirii
cu străinul ce sunt. Rătăciţi siamezi,
pribegim înspinaţi prin desişul muririi,
pe cărări neştiute. Amorul ni-i urlet
nebun. Mă săruţi pe delir, te aud când oftezi
şi ne smulgem artera jumătăţii de suflet
durut, să urcăm în eter amândoi. Siamezi.
Eu, străinul ce sunt, tu străina departe
fără ziuă şi soare, orfani la amiezi,
ne atingem falangele-n pajişti de soarte
peste lutul-mătase, doi muriţi, siamezi.
VULTURII TANDRI
Un om avea o dragoste şi o ţinea ascunsă.
O îmbrăca, o hrănea, o împăca
şi o ţinea ascunsă. Într-o zi, s-a făcut iarnă
şi omul a uitat de dragostea lui ascunsă.
Cînd şi-a adus aminte, a dat fuga într-un suflet
dar ea îngheţase şi roiau vulturii tandri în jurul ei. Numai
buzele ei mai erau calde şi-a murmurat:
„Cine-a mîngîiat cu dragoste obrazul mortului
ştie că nu seamănă cu nimic la atingere. Nici cu gheaţa,
nici cu mătasea, nici cu nisipul.”
O îmbrăca, o hrănea, o împăca
şi o ţinea ascunsă. Într-o zi, s-a făcut iarnă
şi omul a uitat de dragostea lui ascunsă.
Cînd şi-a adus aminte, a dat fuga într-un suflet
dar ea îngheţase şi roiau vulturii tandri în jurul ei. Numai
buzele ei mai erau calde şi-a murmurat:
„Cine-a mîngîiat cu dragoste obrazul mortului
ştie că nu seamănă cu nimic la atingere. Nici cu gheaţa,
nici cu mătasea, nici cu nisipul.”
TU NICI CÂND PLECI NU PLECI DE TOT
Tu nici când pleci nu pleci de tot.
Întâi se duce gândul întârziat între
buzele tale şi coapsa mea stângă-mirajul
zorilor trezite de tremurul fiinţei mele.
Tu nici nu ştii să pleci de tot.
Îţi pleacă telefonul, pantofii de piele, mormanul
de chei şi ţigările, îţi pleacă pielea, ca o năpârlire a şoaptei,
iar ochii tăi rămân să-mi ardă umbra
fierbinte.
De fapt, nu poţi pleca.
Vidul refuză să ocupe spaţiul
golit de tine,
negând principiul vaselor comunicante.
Cum aş putea respira aerul
ce ţi-a luat locul?
De parcă aş priza dependenţa
de singurătate.
NICICÂND DOI
Un singur munte, nicicând doi,
urcuş îi eşti,
eu vale
acelaşi timp curge prin noi
eu pas îi sunt,
tu cale
Pe-acelaşi chip Clipa încrustăm
eu lacrimă,
tu zâmbet
pe-aceeaşi coardă adăstăm
tăcere, eu,
tu cântec
Un singur Soare ne e rug
cenuşă-i sunt,
tu focul
lumină ţeşi la straiul Lumii
eu rană-i sunt,
tu trupul
Suntem doar unul
între noi, nicicînd doi.
marți, 15 mai 2012
LA DRUM
liniştea cu care soarele
topeşte asfaltul
nu e şi liniştea mea
va trebui să scoatem sabia
şi să ne tăiem împletirea
eu oricum
voi pleca la drum
cu sufletul
pe două cărări
şi tălpile
întoarse pe dos
marți, 8 mai 2012
NECREDINŢĂ
Doamne, iartă-mă
că nu te mai cred
cînd îmi spui să bat
că mi se va deschide,
sau cînd îmi spui să cer
că mi se va da.
Din războiul ăsta
tu vei ieşi victorios,
dar ce bine
că sînt doar un corp
printre miliarde
de alte corpuri
şi ce bine Doamne,
că gravitaţia durează
atît de puţin!
că nu te mai cred
cînd îmi spui să bat
că mi se va deschide,
sau cînd îmi spui să cer
că mi se va da.
Din războiul ăsta
tu vei ieşi victorios,
dar ce bine
că sînt doar un corp
printre miliarde
de alte corpuri
şi ce bine Doamne,
că gravitaţia durează
atît de puţin!
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)